Dialog cu Prof. Thomas Patterson despre muzică și chitara clasică

Interviu cu directorul unuia dintre cele mai bune programe de studii de chitară din lume dedicat tinerilor talentați și perseverenți.

0
Thomas Patterson

Acest interviu acordat de Profesorul Thomas Patterson, Directorul Programului Bolton de Studii de Chitară de la Școala de Muzică Fred Fox a Universității Arizona, vine ca o urmare firească a dialogului purtat cu Ana Maria Iordache, câștigătoarea premiului I al Festivalului Internațional de Chitară Clasică de la Madrid, dar și a unor cuvinte extrem de actuale lăsate nouă de către scriitorul Camil Petrescu:

Talentul, după ce a fost descoperit, trebuie ajutat, îndrumat, protejat, ferit de corupţie (adică ferit de preocupări de succes ieftin, de practica şabloanelor, cârligelor, poncifelor), adică ferit de moarte, de îndrumători falşi care îl obligă să joace cum nu trebuie.

Altfel spus, ne-am dorit să iscodim un pic mai profund și să aflăm dintr-o altă perspectivă, cum construiește un sistem educațional performat care susține corect tinerii talentați și care încurajează excelența profesională. Nu în ultimul rând, ne-am dorit să fie o surpriză plăcută pentru Ana Maria … un dar de apreciere și recunoștință din partea echipei Iscodescu pentru modul în care își reprezintă România.

Reclama

Esența vieții – a ști, a vrea și a persevera

D-le Prof. Patterson, sunt glasuri care susțin că sunteți un om extrem de norocos. V-ați descoperit pasiunea pentru chitara clasică la o vârstă timpurie, ați perseverat în a urma această chemare și rezultatele vorbesc de la sine. Dar, am văzut că uneori acest foc al pasiunii se domolește în timp, chiar și la oameni extrem de dăruiți de Dumnezeu. În cazul dumneavoastră, lucrurile nu stauu deloc așa și e minunat!

Thomas Patterson
Thomas Patterson, Director @ UA Bolton Guitar Studies

Am avut norocul să mă nasc într-o familie de muzicieni. Bunica mea preda lecții de pian, iar mama era dirijoarea unui cor bisericesc și cânta și la orgă. Muzica făcea parte din viața mea, așa că momentul în care mi s-a revelat faptul că destinul meu era chitara, nu m-am uitat niciodată înapoi. 

Desigur că există momente când mai pierzi din energie, dar începănd din 1980, când am ajuns în Arizona, misiunea mea a fost să creez ceva special. Prin natura mea, sunt un om extrem de orientat pe obiective. Faptul că am asemenea studenți, minunat de talentați, cum e și Ana Maria Iordache, dar și un public local care ne susține foarte mult, face ca munca mea să fie o plăcere. Acestea mă determină să urmăresc în permanență excelența în tot ceea ce fac.

Excelența în educație

Programul Bolton de Studii de Chitară al Școlii de Muzică Fred Fox (Universitatea Arizona) pe care-l conduceți de aproape 40 de ani este considerat unul dintre cele mai bune din lume, deschizând studenților din toată lumea ușile unui viitor în muzică. Ne puteți spune ce face acest program așa de special?

Avem o comunitate care iubește chitara clasică — sprijinul ei este energia care susține munca studenților. Avem o serie de sponsori generoși, care ajută studenții cu orice, de la lucrurile de bază, cum ar fi alimentele și chiria, până la plata taxelor școlare.

De asemenea, există un grup extrem de diversificat și talentat de studenți ce provin din medii culturale extrem de diferite. În acest moment, avem studenți din România, Chile, Columbia, Brazilia, Mexic, China și Statele Unite. Schimbul cultural joacă un rol imens în experiența lor aici; și, cu siguranță, acesta va duce în viitor la schimburi profesionale. Trebuie să subliniez că prietenia pe care acest grup o demonstrează îmi dă o stare de bine fantastică.

Societatea de Chitară din Tucson are și ea o minunată serie de studenți, iar noi lucrăm împreună ca o echipă care sponsorizează concerte și studii de pregătire, pe care în mod normal doar marile metropole le pot susține. David Russell și Odair Assad sunt cheia succesului în perioada cât sunt studenții noștri. Nu în ultimul rând, avem 5 competiții care mobilizează studenții pe întreg parcursul anului.  

D-le Prof. Patterson, există cumva un secret al fiecărui mare profesor și mentor? 

Trebuie să mărturisesc că mă simt extrem de norocos. Sunt un optimist din fire, dar mă aflu și-n fericita ipostază de a lucra cu mulți oameni foarte talentați. Eu iubesc multiculturalismul, iar această diversitate care există în grupurile noastre de studenți este pentru mine o mare sursă de mândrie. 

Când iubești ceea ce faci, știi ce cauți …

Studenții dumneavoastră au câștigat nenumărate premii la diferite competiții internaționale – GFA, Tarrega, Segovia, Montreal, Stotsenberg și multe altele. Din ce știu eu, în fiecare an aveți un număr extrem de mic de studenți pe care-i pregătiți, dar numărul aspiranților talentați este mult mai mare. Așadar, aș dori să ne spuneți care sunt acele calități care le căutați la un viitor student al programului Boston de Studii de Chitară?     

Iubesc ceea ce fac! Cred că este de-a dreptul esențial să tratezi succesul studentului tău ca pe propriul tău succes. Acest lucru creează acea încredere pe care o poți găsi într-o familie, astfel încât între student și profesor să poată funcționa acel proces de critică constructivă. În general, în studioul meu sunt între 15-18 studenți și 20-25 în tot programul. 

Eu caut să găsesc acel nivel de talent care îmi spune că este disponibilitate pentru schimbare și îmbunătățire. Deseori se întâmplă să primesc informații cu privire la studenți talentați chiar de la foștii mei studenți sau de la colegi de prin alte părți ale lumii, dar care toți îmi cunosc foarte bine valorile.

Românii au talent!

Se spune că muzica este o limbă universală, prin care toate trăirile și experiențele omenești pot fi comunicate, în acelaşi mod, în toate inimile. Are o putere profund transformatoare care transcede orice granițe și chiar timpul. România a avut și are maeștri care prin arta lor reușesc să fac acest lucru. Îmi vin în minte nume precum George Enescu, Ciprian Porumbescu, Alexandru Tomescu, Sergiu Celibidache, Vladimir Cosma, Maria Tănase, Gheorghe Zamfir sau Angela Gheorghiu. 

Cu toții îl cunoaștem pe George Enescu, profesorul lui Yehudi Menuhin și al lui Arthur Grumiaux. Pablo Casals l-a descris pe Enescu drept „cel mai mare fenomen muzical de la Mozart încoace”.

Am ajuns să cunosc școala românească de chitară clasică datorită Anei Maria Iordache. Acum câteva zile am urmărit concursul organizat Fundația Americană pentru Chitară; este cea mai importantă competiție, organizată în Statele Unite, pentru tinerii chitariști. Tânărul Tudor Torge a fost premiat și trebuie să spun că are un viitor foarte strălucitor, așa cum este și cazul chitării în țara dumneavoastră.

🎼 Tudor Torge - premiul III la GFA XVI International Youth Competition.
Felicitări Ziarului de Cluj care a dezvăluit știrea în premieră ieri! 
Sperăm să se răspândească cât mai repede!   

Energia bucuriei

Mă gândesc că recunoașterea, fie că vine sub forma unui premiu sau a unei prestații extrem de speciale în fața unui public numeros, reprezintă unul dintre cele mai pline de bucurie și satisfacție momente pe care le trăiește un om, un profesor. Doar acum câteva zile, una dintre studentele dumneavoastră, Ana Maria Iordache, a fost desemnată marea câștigătoare a Concursului Internațional de Chitară de la Madrid. 

Ana Maria Iordache
Ana Maria Iordache

Verile în Arizona sunt extrem de fierbinți, așa că mă trezesc în jur de 4 dimineața să-mi scot la plimbare câinii. Am primit un email de la Ana la 3.45 și am sunat-o imediat. Eram amândoi de-a dreptul exuberanți! Astfel de momente pentru mine sunt fabuloase pentru că într-o anumită măsură validează munca pe care o facem. Dau o cantitate imensă de energie pozitivă nu doar Anei, familiei ei, profesorilor, ci întregii clase de studenți și chiar absolvenților care acum conduc propriile lor programe. Noi aici sărbătorim precum o familie!

Jimmy Page a spus ceva ce mi s-a întipărit în minte și simt că e un adevăr general valabil pentru orice artist. El spunea că „fiecare chitarist are o unicitate a interpretării. Trebuie doar să identifice ce-l face diferit și să dezvolte acel aspect.” Așadar, vă întreb foarte direct, ce face interpretarea Anei Maria să fie atât de specială? 

Acesta este un citat excelent din Jimmy Page! Ana are o mare precizie în interpretare – fiecare notă iese în evidență ca o bijuterie strălucitoare. Interpretările ei din Scarlatti și Bach sunt absolut fabuloase!     

Mulțumiri speciale Prof. Thomas Patterson!

Mulțumim Prof. Thomas Pattterson pentru aceste mărturisiri de suflet, promptitudinea cu care a răspuns solicitării noastre și complicitate! 😊 Suntem bucuroși că am avut un nou prilej de a întâlni un om care practică ceea ce predică! Echipa Iscodescu.ro

LASĂ UN MESAJ

Scrie comentariul tău
Scrie-ți aici numele aici