Am povestit despre tradițiile culinare de Paște de la Răsărit — România, Grecia, Bulgaria, Serbia, Rusia și Georgia, dar acum e momentul să aruncăm o privire și-n alte gospodării ceva mai îndepărtate.

Înainte însă de a purcede mai departe un adevăr gastronomic evident se cere a fi spus. Dacă Paștele este din punct de vedere teologic cea mai mare sărbătoare pentru creștini, este totuși asociat cu mult mai puține tradiții culinare și festive decât Crăciunul. Fără iesle lângă sobă, fără decorații speciale în casă, fără povești de Crăciun, fără cântece. Învierea lui Isus pare mai puțin sărbătorită decât nativitatea. Iar dacă nu mă credeți pe cuvânt, vă invit să recitiți articolul Curcanul, regele încununat al sărbătorilor de iarnă

Reclama

Ouăle roșii de Paște și mielul

Ouă roșii
Ouă roșii

Tradițiile culinare de Paște au totuși două ancore puternice. Prima este oul roșu. Mai în toate tările, de la est la vest, de la sud la nord. Aduse uneori de iepurași, alteori de puișori de găină, alteori ascunse de părinți prin casă sau în grădină ca să le caute copiii. În unele țări mai păstreză doar forma oului, dar sunt din ciocolată sau din zahăr caramelizat.

A doua ancoră este mielul. Mielul sacrificat de către ebraici, popor nomad care consacra cel mai bun animal din turmă pentru sărbătoarea fugii din Egipt. În marele său Grand dictionnaire de cuisine Alexandre Dumas îi consacră patru pagini cu rețete de preparare. Dar pe toate malurile Mediteranei se mănâncă numitul méchoui de miel care este forma cea mai tradiționala, biblică, de preparare, cu ierburile amare despre care Cartea vorbește adesea. Mielul este de asemeni Isus răstignit, oferit fidelilor care au obligația să se împărtașească în euharistie.

Friptură de miel
Friptură de miel

De la mielul/mâncare trecem la mielul/desert, cel numit osterlammele pe care-l găsim în lumea alemanică sau în Alsacia. Versiunea italiană este Colomba Pasquale, o prăjitură în formă de porumbel presărată cu zahăr și migdale.

În Anglia se obișnuiește ca în Vinerea Mare, britanici să mănânce hot cross buns o prăjitură de post, și în ziua de Paște, evident miel de lapte fript cu sos de … hmm … mentă. De asemenea, în Spania găsim o supă de usturoi, face parte din tradiția culinară pascală.

Crabii de pământ din Antile și pâine dulce corsicană

Crabi de pământ
Crabi de pământ (Antile)

Despre Antile ce să spun? Știți deja că ador aceste „ostroave” cum le spunea Ion Barbu vorbind despre Mateiu Caragiale. Acolo Paștele se sărbătorește cu crabi de pământ. Tot timpul postului familia caută crabi care sunt hrăniți timp de o lună cu usturoi, ardei iuți—cei din Guadelupa, sunt printre cei mai iuți!—cu chives și pâine muiată în lapte. Weekend-ul de Paște se regăsesc pe plaje unde mănâncă acești crabi umpluți, în tocăniță sau puși în tarte.

Cacavellu - Corsica
Cacavellu – pâine dulce de Corsica

Corsica se delecteză cu un ou tare într-o coroană de pâine dulce, numită cacavellu. În Guyana lui Papillon se prepară o supă numită, supa de awara, fruct al unui palmier la care se adaugă cărnuri, fructe de mare și legume. Se lasă să mijoteze cam 20 de ore și se mănâncă în lunea pascală la prânz. În Wallis și Futuna, ca să terminăm cu fostele colonii franceze devenite departamente, de Paște, purceluș de lapte cu igname și manioc copt în cuptor tradițional, învelit în frunze de bananier.

Bezeluțe dulci din țara Unchiului Sam

Honey baked ham
Honey baked ham

Dar în Americi nu se întâmplă nimic interesant? Ba, bine că da! Tocmai vroiam să vă spun și voi ca de obicei, săriți la concluzii, cum spune americanul. În țara Unchiului Sam, locuitorii rămân foarte atașați tradițiilor mai ales cand e vorba de Paște. În această zi de sărbătoare americani pun jambonul de porc la mare cinste. Tăiat felii după ce a fost copt, răsfirat în evantai, îi prepară un pesmet zaharat ca să adauge crocant cărnii. Dar evident fiecare regiune are rețeta ei. Lângă Chicago vorbim de honey baked ham, un jambon al cărui crustă este realizată din miere și zahăr brun.

Marshmallow peeps
Marshmallow peeps

În alte părți se folosește cola-dijon-brown sugar glaze adică un pesmet pe bază de zahăr de trestie, muștar de Dijon (cel care se numeste astfel în US nu are nici o legatura cu cel original, francez) și Coca-Cola. Așa cum știm nu există limite când se reinventeză o mâncare. Ca desert avem ouă de ciocolată, dar mai ales marshmallow peeps, bezele moi în formă de puișori, pe care iepurașul de Paște le ascunde discret în grădini.

În Canada brunch-ul de Paște este o adevărată tradiție. Deși mielul câștigă încet dar sigur teren, accentul este pus pe jambonul copt lent în cuptor. Stropit cu cidru sau sirop de arțar, acoperit cu felii de ananas împănat cu cuișoare și frecat cu zahăr brun … este un inconturnabil încă din timpul când Canada se mai numea Nouvelle-France. Nu știu ce mănâncă de Paște, amerindieni sau inuiții, dar de îndată ce aflu vă voi povestii.

Paștele în stil sud-american

Cât despre America de Sud ce să vă spun? În general țările reiau în mare obiceiurile aduse de conchistadori, spanioli și portughezi, cu toate că ca unele nuanțe locale fac specificitatea țărilor care compun acest vast continent. Iată câteva din ele.

Supă fanesca - Ecuador
Supă fanesca – Ecuador

Direcția Equador, unde se prepară pentru sărbătoare o supă numită fanesca compusă din 12 grâne care reprezintă cei 12 apostoli ai lui Isus, la care se adaugă legume tăiate grosier, ouă tari și pește.

În Brazilia este folosită o mâncare de bacalhau, codul sărat moștenire de la portughezi. În timpul întregii perioade de Paște brazilieni își fac plăcere cu dulciuri în formă de ouă șocolatate, paçocas, confecționate din unt de arahide și zahăr.

În Nicaragua ce avem? Supă de iguană sau de broască țestoasă, sau mâncăruri pe bază de tatu, pentru a deturna interdicția de a consuma carne roșie. Una din specialitățile din post este Pinol d’Iguana, adică mălai prăjit cu carne de tatu și ouăle sale. Ca să ofere mai multă energie restaurantele propun clienților supă afrodisiacă levanta muerto, „de trezit morții” cu carne de garrobo, o reptilă care seamănă cu iguana, cu creier, măduvioare și testicole de taur și în unele cazuri, fructe de mare.

Supă de piton din Africa

Ar trebui, probabil să vorbim și de continentul african. Am fost de multe ori în Africa, în lung și în lat, pe când lucram în publicitate. De fiecare dată mi-am jurat („…atunci în barbă…” vezi M. Eminescu) că nu o să mai încerc niciodată un fel african, căci de fiecare dată mă trezeam zvârcolindu-mă în sudori reci, cuprins de câte o pântecăraie, care de fiecare dată mi se părea mai cumplită decât prima. Atunci când încercam vreo locantă recomandată de către un prieten african de la Paris. Erau ei sadici? Eram eu prea sensibil? Așa că nu știu mai nimic despre tradițiile culinare de Paște ale Africii, dar vă promit că îndată ce aflu voi reveni. Pot doar sa vă citez un proverb african care explica bine contextul vizitelor mele pe acest continent: „Mai bine să trăiesti bogat și onorat mâncând supă de piton, decât să asculți țipetele văduvei devorate de tigru în poieniță”

Israel

Masa de paște în Israel
Masa de paște în Israel

Mai ne rămâne doar să vedem care sunt obiceiurile culinare ale celor care „au inventat” Paștele: evreii. Așadar, pentru paștele evreiesc masa trebuie să aibă pe ea șapte elemente dispuse într-o ordine precisă. Seder Pesah, ordinea de Paște, care comportă etape cronologice asociind, binecuvântări, hrană, recitativ și cântece. În timpul Paștelui, casa trebuie golită de orice element de cocă dospită sau fermentată. Pe durata sărbătorii evreii trebuie să mănance matzot, pâine azimă. De obicei găsim următoarele elemente simbolice pe platoul de Pesah:

    • osul de miel, zroa, înlocuit de sfeclă pentru vegetarieni;
    • trei matzot, pâine din făină de azimă (doar făină și apă);
    • un ou tare, beița;
    • ierburile amare, maror, salată de exemplu;
    • legume, karpas, cartof sau ridiche, ceapă, țelină;
    • patru cupe de vin sau suc de struguri;
    • o portocală.

În funcție de țări și posibilități financiare felurile de mâncare pot fi: supă de pui cu găluști din făină de azimă, matza, pui fript umplut cu matza, umăr de miel la cuptor, ouă tari (pentru cei mai săraci), hrean, ruladă cu ciocolată, tartă cu lămâie.

Concluzie la tradițiile culinare de Paște

După calendarul ebraic, sărbătoarea Paștelui este celebrată în noaptea dintre 14 și 15 ale lunii Nissan, care corespunde primei luni pline a primăverii. Conciliul de la Niceea din 325 e.n. marchează o primă ruptură instaurând o nouă dată pentru creștini: prima duminică care urmează această lună plină.

Pentru evrei și creștini, sărbătoarea de Paște simbolizează trecerea de la noapte la lumină, de la sclavie la libertate. În continuitatea Vechiului Testament, creștinii celebrează trecerea de la moarte la viață, prin miracolul Învierii, astfel Isus devine lumina care ghidează credincioșii în afara tenebrelor.

Cele două sărbători sunt deci indisociabile, numai cunoscând originea sărbătorii înțelegi semnificația sa și a Noului Testament. Astfel este ușor de ghicit atașamentul de neclinitit care îi leagă pe creștini de Țara Sfântă.

Până la o nouă întălnire gastronomică, rămâneți sănătoși și „Sărbători Fericite!”  

LASĂ UN MESAJ

Scrie comentariul tău
Scrie-ți aici numele aici