Așa cum am promis, în prima parte a acestui despre istoria modelor dietetice, revin la voi și cu alte diete și diverse regimuri de slăbire care au făcut vâlvă de-a lungul anilor. Concluziile și deciziile vă aparțin!
Scump la tărâțe …
Până în ani ’80, nu i-ar fi trecut nimănui prin cap să mănânce tărâțe. Poate doar râmătorilor. Din ‘80 ne-am dat și noi la această modă. Din cauza lipsei de fibre. Această modă a fost lansată ca rezultat al anchetelor epidemiologice, al relației între lipsa fibrelor și dezechilibrul alimentar, al saturări cu lipide, al lipsei de glucide, al bolilor cardio-vasculare, al anumitor cancere, etc. etc.
Și, astfel, o avalanșă de produse bogate în fibre au început să inunde piața. Între care și soia … știți salamul cu … de care ne-am plâns atâta. Ca rezultat: crampe, balonări, zgomote nepoliticoase … De fapt gastroenterologii tratau de mult constipația cu tărâțe. După tărâțe a venit moda păstăi de fasole din care se fabrică numitele “starch-blockers” care aveau proprietatea miraculoasă de a bloca acțiunea enzimelor pancreatice asupra amidonului. Glucidele nu se mai degradau și puteau, deci, fi mâncate în orice cantitate. Până la urmă extrasul din păstăi de fasole a fost interzis de severa agenție americană FDA (Food and Drugs Administration). Era oare păstaia eficace pentru slăbit? Poate că da, din cauza bogăției sale în fibre. Cu aceeași ocazie a fost studiat cu seriozitate rolul fibrelor în pierderea greutăți cu rezultate pozitive, dar fără să fie găsită explicația fenomenului. Nu se știe, dacă fibrele inhibă într-adevăr absorbția alimentelor sau acțiunea lor este datorată sațietăți, sau dacă cele două fenomene acționează împreună. Oricum acestă modă a fibrelor a fost salutară pentru echilibru alimentar. Și, eficace în lupta împotriva constipației! Tot ea a dus la re-acceptarea alimentelor glucidice (pâine, cereale) unde fibrele se găsesc din belșug. Poate că într-o zi o să uităm și de fibre, căci nu trebuie uitat că ele inhibă și absorbția unor săruri minerale (calciu, magneziu, fier, zinc) adică acelea care ne lipsesc cel mai adesea.
Epoca de fier, de calciu sau de …
Goana după cocktail-urile de vitamine și oligoelemente este relativ recentă. Până prin ‘83 se considera că în țările apusene nu există carențe vitaminice, acestea fiind “rezervate” țărilor din lumea a treia sau celor aflate dincolo de cortina (pardon) de fier. Pentru a repara această greșeală, laboratoarele pharma și fito-terapeutice s-au grăbit să se năpustească în această breșă de profit și să multiplice produsele, conferințele de presă, buletinele informative. Această modă se află și astăzi în plină desfășurare. Este evident că ea corespunde unei nevoi reale. Stresați și cu o viață din ce în ce mai sedentară populațiile țărilor civilizate suferă de o lipsă cronică de vitamine.
În același timp, nutriționiști sunt îngrijorați de stocurile prea mari de vitamina A și D, singurele pe care organismul uman poate să le stocheze. În rest oricâte vitamine am înghiți, surplusul este eliminat. Mai bine să ai mai mult, spun adepții marketingului vitaminos, cu condiția să ai ceea ce ai nevoie. Problema este sensibil aceiași cu sărurile minerale. Căci, cei mai mulți dintre noi au prea puțin fier, calciu sau magneziu. Acesta din urmă a avut momentul sau de glorie atunci când spasmofilia a fost boala la modă. Cât despre celelalte oligoelemente care sunt astăzi prezente în dulapurile de farmacie ale caselor sau pe rafturile magazinelor specializate, nu știm încă mare lucru. Nu știm prea multe despre acțiunea lor, nu știm în ce alimente se găsesc, dacă pot fi stocate în organism și mai ales nu știm care sunt pericole legate de prezența sau absența lor. Ar fi într-adevăr timpul ca studii serioase să determine nevoile noastre în oligoelemente și tot ce este legat de acestea.
Prostie cu ananas
Impus de femei, înjurat de către doctori, slăbitul nu mai este doar o modă, ci un factor de societate. Această constatare nu ne împiedică însă să fim în plină contradicție: trebuie să ai cel puțin 10 kilograme în plus ca să fi interesant pentru doctor, dar aceste 10 kilograme în plus medicina le consideră normale.
Sfintele norme ale greutăți ideale sunt în continuare (din 1920) superioare normelor noastre estetice. Acest decalaj între lumea medicală și populația feminină (și din ce în ce mai mult și cea masculină) lasă o portiță deschisă oricărei șarlatanii legate de slăbit.
Magia regimului cu grepfrut roz, a gelulelor cu ananas (care conțin miraculoasa bromelină, cea care face să se topească grăsimile) continuă să ne fascineze în fiecare an, consecință a visului de a pierde, într-o noapte, ceea ce am acumulat timp de mai multe luni. Din fericire, Slavă Domnului, pentru începutul de an dietetica s-a instalat în magazine cu produsele “light”.
Inventar dietetic pentru un final provizoriu
Dar acum în prag de sfârșit de an, când de fapt știm ce urmează în materie de excese, iată un mic și aleatoriu inventar al tendințelor dietetice pentru anul care vine. Până vor trece și astea și vor venii altele. La fel de trecătoare. Și, să nu uităm că statistic vorbind, 95% dintre diete eșuează în mai puțin de un an.
Dieta “5-factor”
Printre cele cu succes mediatic, vine de la Hollywood dieta “5-factor” Consistă în cinci mese pe zi cu câte 5 alimente, pe timp de cinci săptămâni și cinci antrenament pe zi. O zi din șapte poți să mănânci ce dorești. Totuși acest regim devine repede monoton și mă întreb ce facem în a șaptea zi?
Supa de varză
Alt regim, implementat și pe malurile Dâmboviței cu oarecare succes: “supa de varză”. O soluție rapidă pentru a pierde puțintică greutate. Din păcate produce un efect de yo-yo și o pierdere a masei musculare.
Noul regim Atkins
Mai sănătos, noul regim Atkins, est sărac în glucide sau zaharuri rafinate, dar bogat în grăsimi. Versiunea inițială era clar dezechilibrată: prea multă carne în sânge, kaizer, unt și puține legume și fructe. Noul Atkins permite o alimentație variată și îngăduie consumul de proteine slabe, fructe, legume și nuci.
Regimul 5:2
Regimul 5:2, care ne vine din Regatul Unit, consistă în practicarea unui regim intermitent: mâncat normal cinci zile cu o alimentație de tip mediteranean, și postit două zile cu un aport de numai 500 de calorii pe zi. Sport: patru ore pe săptămână.
Regimul IG
Regimul IG, sau Index Glicemic, are ca principiu consumul alimentelor cu index glicemic mic. E evident că, glucidele complexe pe care le găsim în paste, cartofi sau pâine fac să crească zahărul sanguin și diminuează senzația de sațietate, ceea ce dăunează și sănătății dar și liniei. Glucidele trebuie să vină deci din fructe, leguminoase, sau tuberculi.
Regimul Paleo
Regimul Paleo, de la paleolitic, consistă în revenirea la alimentația străbunilor noștri din preistorie. Foarte în vogă, alimentația în acest regim trebuie adaptată la genele proprii (dar cine știe exact care sunt ele ?) pentru a evita bolile degenerative și trebuie să provină direct din natură.Trebuie evitate alimentele transformate termic și limitate nucile și grânele bogate în glucide. Fructele, proteinele și alimentele bogate în omega-3 își au în acest regim partea leului. Regimul Paleo este un mod de viață care ar putea să ne protejeze de bolile cardio-vasculare și să ne amelioreze performanțele sportive.
Regimul hipotoxic / Seignalet
Mai avem și regimul hipotoxic, inspirat în parte din regimul Paleo, numit și regim Seignalet, care consideră că alimentația modernă este la originea proastei funcționări a intestinului, care induce numeroase probleme de sănătate. Mai mult decât un regim, este un mod de viață, de adoptat pentru a prevenii un mare număr de maladii cum ar fi artroza, osteoporoza, diabetul sau boala lui Crohn. Pentru a ajunge la acest rezultat trebuie favorizată gătirea la aburi, alimentele fără gluten și trebuie evitat în întregime, lactatele din lapte de vacă.
Auditul alimentar
Pierderea în greutate, sănătatea sau performanțele sportive sunt rațiunile care ne duc spre un regim alimentar. Oricare ar fi motivele, noile tendințe au ca obiectiv evitarea raporturilor violente cu propriul său corp, ceea ce duce la stres și frustrare. Pentru aceasta mai multe metode sunt propuse.
Una dintre ele este auditul alimentar, care este o investigare individualizată a alimentației, care ar permite, zică-se, regăsirea busolei interne.
În fiecare an, noi diete vin cu formulele lor miraculoase și universale. De câțiva ani, alimentația “sănătoasă” are vânt din pupă. Dar, există atâtea teorii și dogme că nici un erudit nu-și mai găsește calea. Cu atât mai mult cu cât suntem fiecare diferiți și dotați de la natură cu un metabolism unic. Auditul alimentar își propune să găsească o alimentație adaptată fiecărui individ ca să-și regăsească sănătatea și vitalitatea.
Acest audit a fost dezvoltat de Taty Lauwers. Această doamnă este belgiană și locuiește la Nivelles. Era foarte bolnavă, origine a tuturor căutărilor ei, iar acum este în plină formă. Plecând de la constatul că impactul terapeutic al unei alimentații sănătoase va fi cu atât mai puternic dacă aceasta va fi adaptată metabolismului profund al individului. De exemplu, alimentația vegetariană, din ce în ce mai plebiscitată astăzi, poate să se dovedească nefastă pentru anumite persoane, deci pentru acestea reîntoarcerea la proteinele animale se poate dovedii salutar. Grație acestei strategii individul se cunoaște mai bine păstrând în același timp plăcerea de a se hrăni.
Auditul permite, de asemenea, să țintească cu precizie alergiile cauzate de viața modernă și să le remedieze. În practică, terapeutul stabilește o strategie alimentară prin încrucișarea unor instrumente cum ar fi medicina ayurvedică sau teoria diferențieri alimentare a grupelor de sânge ale lui d’Adamo.
Doctorul naturopat Peter James d’Adamo publica în 1996 cartea sa “Patru regimuri pentru patru grupe de sânge” care stabilea că cele 4 grupe O, A, B și AB trebuie sa aibă fiecare o alimentație diferită de ale celorlalți.
Școala de Neuropatie Naturilys
Nu pot să sfârșesc acest lung curs despre istoria modernă a curelor de slăbire, fără să amintesc de școala de Neuropatie Naturilys fondată de Frederic și Virginie Bourgogne care au integrat tehnica dietelor în cursul de formare și care recomandă experimentarea acestui instrument terapeutic în imersiunile pe care le propun, în sânul naturii pe timp de o săptămână. Potrivit lor, una din mizele majore este astăzi redescoperirea virtuțiilor plantelor medicinale, cum ar fi rozmarinul și verbina, și utilizarea lor în contextul dietei. Aceasta tehnică acționează pe plan fizic printr-o detoxificare profundă a organismului, iar pe plan psiho-afectiv și emoțional prin eliberarea emoțiilor negative, cum ar fi frica, angoasele, tristețea, frustrarea, mânia… iar pe plan spiritual printr-o reconexiune cu natura în legătură cu Natura noastră profundă.
O concluzie despre diete …
Discursul despre diete și echilibrul alimentar a invadat ecranele televizoarelor, rafturile librăriilor, dar și bârfele de cafenea. Făcând astfel mult mai mult bine kilogramelor nostre decât orice discurs de nutriționist trecut, prezent sau viitor.
