Uneori suntem prea prinși de agitația vieții de zi cu zi, de fuga pentru „a face ce trebuie” și rămânem mirați de minunățiile de lângă noi. Așa se întâmplă și cu Mâna Sfântului Nicolae care se află la Biserica Sfântul Gheorghe-Nou din București.
Situată la KM 0 al capitalei, peste drum de Strada Lipscani, Biserica Sf. Gheorghe-Nou este ultima ctitorie a Sfântului Voievod și Martir Constantin Brâncoveanu. De asemenea, este și singura rămasă până astăzi în Capitala României. Și, când crești în curtea Bisericii Sfânta Vineri – Hereasca, așa cum am crescut eu, nu ai cum să nu-ți amintești de icoana făcătoare de minuni a Sfintei Parascheva la care vă puteți închina tot în acest lăcaș.
Mihai Viteazul și Mâna Sfântului Nicolae
Dacă te numeri printre cei care până acum nu au știut că aici este cu grijă adăpostită Mâna Sfântului Nicolae, iată care este povestea pe scurt. Există izvoare care afirmă că mâna sfântului i-a fost trimisă domnitorului Mihai Viteazul de către Cardinalul de Bari, printr-un pelerin roman. Acest dar neprețuit a fost un semn de recunoștință pentru victoriilor sale împotriva otomanilor. Se spune că în timpul bătăliei de la Călugăreni, Mihai Viteazul a purtat în dreptul inimii mâna Sfântului Nicolae.
Documente istorice datând de la sfârșitul secolului al XVI-lea atestă aceasta donație făcută bisericii de Mihai Viteazul:
Mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, ferecată în argint ales, împodobită cu diamanturi, dăruita de io, Mihail Voievod (Viteazul) și Doamna Stanca, în anul 7407 (1599), ispravnic (fiind) Mitropolitul Eftimie”
Într-un articol semnat de Magda Cristina Ursache se vorbește despre faptul că de la aducerea moaștelor la Bis. Sf. Gheorghe-Nou,
multă vreme copiii din mahalele din jurul mănăstirii au fost botezați cu numele de Nicolae sau Niculina… Iar pe ulițele din jur, în ajun de Sfântul Nicolae, mirosea a copturi dulci, a steluțe cu ghimber și scorțișoară, a felii de bostan cu miere și-a cornulețe de post cu magiun, fiindcă, se știe, Sfântul Nicolae e protectorul fetelor de măritat și-al copiilor, și ce altceva decât o scoveargă dulce ai putea să dărui unor ființe atât de dulci!
Cum a fost furată Mâna Sfântului Nicolae
În 1993, sipetul cu moaștele Sfântului Nicolae lucrat din aur de 24 de carate, argint pur și pietre preţioase a fost furat împreună cu epitaful cusut cu fir de aur de Doamna Maria Brâncoveanu.
Intenția făptașilor era să vândă Mâna Sfântului Nicolae în străinătate, dar din fericire echipa de polițiști care s-a ocupat de caz a prins în doar 25 de zile echipa de infractori și a redat moaștele furate. Se spune că Teodor Carabulea, principalul vinovat a înnebunit în închisoare. Tot acolo a și murit chiar în ziua de 6 decembrie. Într-un interviu acordat ziaristei Dana Fodor Mateescu, Pr. Gheorghe Bogdan a mărturisit:
Ca preot, eu i-am iertat pe toți. Dar, Sfântul Nicolae s-a supărat pe cel care i-a batjocorit moaștele și a tăiat caseta de aur! Noi, însă, am reconstituit-o. Am realizat alta, identică cu cea distrusă. N-am mai avut aur, am făcut-o din argint, donat de familiile Ștefănescu și Robu, fostul Procuror General al României. Toate întâmplările astea sunt reale și trebuie spuse tuturor, ca să vadă și alții, care au în gând să fure din biserica, la ce pedepse se pot aștepta.”
Sfântul Nicolae, aducătorul de daruri
Deși îmi spusesem că nu voi vorbi astăzi despre tradiții, mi pare că ar fi nedrept totuși să amintesc minunea săvârșită de Sfântul Nicolae și care stă la temeiul darurilor pe care cei mai drăgălași le primesc pe 6 decembrie.
Așadar, tradiția spune că Sfântul Nicolae a salvat trei fete de la prostituție, aruncând noaptea pe fereastra casei unde locuiau câteva pungi cu bani. Acestea au căzut chiar în încălțările fetelor, iar de atunci și până în zilele noastre, în noaptea Sfântului Nicolae, cei dragi și, în special copiii, primesc daruri. Într-una din scrierile sale, Părintele Teofil Părăian spunea că cei mai mulți sfinți sunt ai “oamenilor mari“, care le înțeleg mărețiile.
Sfântul Nicolae este și al “oamenilor mici’ și, prin aceasta, al tuturor. La el se gândesc toți cei care-l așteaptă ca aducător de daruri.
Cum altfel, dacă nu dăruind după putință, un gând bun, un măr, o jucărie sau o încurajare, putem să-l cinstim mai frumos pe Sfântul Nicolae? Iată de ce, astăzi vă îndemn să fiți buni, să dăruiți copiilor, celor dragi, celor aflați la nevoie. Așa cum frumos spunea marele dogmatist Dumitru Stăniloaie:
Fiecare persoană este responsabilă de desfășurarea întregului univers fizic și spiritual. Cel mai mic gest al nostru pune lumea în vibrație și îi modifică starea. (…) Deci, niciodată acțiunea noastră nu se înfăptuiește într-un cerc absolut închis.
O rugăciune la Mâna Sfântului Nicolae
Așa cum este obiceiul, și în acest an, între 4-7 decembrie vor fi zile de închinăciune la Mâna Sfântului Nicolae, la Bis. Sf. Gheorghe-Nou din București, vă las aici o rugăciune pe care i-o puteți adresa.
O, preabunule părinte Nicolae, păstorul și învățătorul celor ce aleargă cu credință către a ta folosire și cu fierbinte rugăciune te cheamă pe tine, sârguiește degrab a le ajuta. Izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc pe ea și toate părțile creștinești le ocrotește și le păzește, prin sfintele tale rugăciuni, de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de boală și de moarte grabnică. Și precum ai miluit pe cei trei bărbați care ședeau în temniță și i-ai izbăvit pe ei de mânia împăratului și de tăierea sabiei, așa ne miluiește și pe noi cei ce cu mintea, cu cuvântul și cu lucrul suntem întru întunericul păcatelor și ne izbăvește de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic ca prin mijlocirea ta, cu ajutorul, cu mila și cu harul lui Hristos, Dumnezeu să ne dea viață liniștită și fără de păcat, ca să viețuim în veacul acesta, și de partea stării de-a stânga să ne izbăvească și în partea de-a dreapta, împreună cu toți sfinții, să ne învrednicim. Amin.
