În prima parte a interviului cu Siliva Pencu – Cetățean de onoare al orașului Seul, aceasta ne-a relatat despre visul său de a studia într-un colț de lume extrem de diferit de România și ceea ce face în Coreea de Sud. De această dată, i-am adresat Silviei căteva întrebări despre cultura și mentalitatea coreeană, despre cum vede România și ce planuri de viitor are.

Silvia Pencu – între Coreea de Sud și România

Locuiești în Coreea de trei ani, iar distanța de țară te face de multe ori să vezi lucrurile din altă perspectivă. Pentru tine ce s-a schimbat în felul în care privești acum România?

Am văzut și lucrurile pe care le-am putea face mai bine, cum ar fi calitatea serviciilor( în Coreea există o vorbă: “Clientul este Regele”, și pot spune că acest principiu este reflectat în tot ceea ce fac, atât în sectorul public, cât și în cel privat), dar am ajuns totodată să apreciez mai mult calitatea transportului din România. Coreea are un sistem cu mult mai avansat, este adevărat, dar vorbind cu colege din țări precum Brunei, Statele Unite sau Ecuador, am realizat că trebuie să fim recunoscători. Ecuador și Brunei nici măcar nu au metrou, iar în Ecuador autobuzul și taxiul sunt considerate periculoase. În afară de asta, mi-am dat seama că nu apreciem foarte mult ceea ce avem. Avem foarte multe resurse naturale și totodată capacitatea de a o utiliza pe cea mai importantă dintre ele: pământul vast pe care îl deținem, care raportat la populația noastră mică, este un lux. Dacă ar fi să comparăm cu cazul Coreei de Sud, unde trăiesc peste 50 de milioane de oameni, vom realiza că suntem foarte norocoși. Coreea are o suprafață de aproape trei ori mai mică decât România, fără niciun fel de resurse naturale.

De ce îți este cel mai dor când te gândești la România?

Este o întrebare grea, și asta nu pentru că îmi e dor de foarte multe, ci din contră, nu am timp să mă gândesc foarte mult. Părerea mea este că în momentul în care te muți într-o altă țară, cel mai important este să nu compari nimic cu viața avută înainte. Bineînțeles că nu am aici prietenii de acasă, familia, iar mâncarea este foarte diferită, dar tocmai acesta este farmecul unei asemenea aventuri. Sunt fericită că am ocazia să experimentez un alt mod de viață, dar dacă e să aleg ceva ce îmi lipsește, în afară de familie și prieteni, cel mai probabil voi alege nopțile de vară. România are o climă foarte plăcută vara, în pofida căldurii din timpul zilei, noaptea este răcoare, comparativ cu umiditatea exagerată din Seul, care face nopțile irespirabile.

Ce poți face tu pentru România, de acolo?!

Este o întrebare foarte bună, întrucât este exact gândul căruia încă nu i-am găsit un răspuns exact. Relațiile dintre Coreea și România progresează în prezent și se întâmplă din ce în ce mai recent ca delegații din Coreea să viziteze România și invers. Mă gândeam că ar fi foarte util pentru economia României dacă vom exporta mai mult, în loc să importăm, așa că o idee ar fi creerea unei firme care să exporteze în Coreea produse românești.

Cea de a doua idee are legătura cu educația. Coreea s-a ridicat foarte mult datorită accentului pus pe educație și a investițiilor în domeniul educației. Este foarte dificil ca o singură persoană să schimbe mentalitatea unui popor sau situația unei țări, dar sunt o idealistă, și vreau să cred că tot ceea ce învăț acum voi aplica în viitor în România cu ajutorul altor oameni care îmi împărtășesc viziunea. Mi-ar plăcea să creez un institut care să pregătească atât elevii, cât și profesorii. O problemă esențială este atât lipsa de pregătire a unor profesori, cât și lipsa de motivație a elevilor. Mulți dintre ei nu înțeleg de ce este important să înveți sau să mergi la școală. Pentru că sunt foarte expuși la diferite rețele de socializare, mulți au impresia că lucrurile au devenit mai ușoare, că tot ce trebuie să știi este deja online, deci nu mai e nevoie să muncești pentru a dobândi cunoștințele respective. Dar, ceea ce ei nu înțeleg este că odată cu această digitalizare în masă intrăm într-o nouă etapă, unde competitivitatea va crește. Multe dintre servicii vor fi înlocuite de tehnologie și atunci oamenii vor fi puși în situația de a sa adapta. Cel mai important talent al unui individ va fi acela de a-și crea un nou talent. Flexibilitatea nu poate fi copiată online, ea se dobândește.   

Este evident că te bucuri din plin de oportunitățile din Coreea de Sud, am totuși o curiozitate. Iei în calcul ideea de a te întorce în România? 

Nu sunt o persoană care să se mulțumescă cu puțin. Îmi place să experimentez locuri noi și să învăț din experiențele mele. În prezent locuitul în străinătate îmi aduce foarte multe beneficii atât pe plan personal, cât și pe plan profesional. Interacțiunea cu persoane din diferite colțuri ale lumii îmi creează o plăcere deosebită și multe dintre cele ce am învățat se datorează acestor interacțiuni. Încă mai am multe de văzut și de învățat înainte de a mă întoarce; ceea ce sunt însă sigură că pot spune acum este că nu m-aș întoarce momentan, iar dacă o voi face, atunci nu definitiv.

Momentan am ochii pe ideea de a crea un startup în România, dar asta ar presupune ca o perioadă de timp să stau în țară, așa că iau în calcul inclusiv posibilitatea de a locui câteva luni în țară și restul în Coreea, sau mai degrabă în Shanghai, următoarea mea destinație. Asta va fi însă posibil cam într-un an de acum, atunci când voi fi terminat facultatea.

Și pentru că tot vin sărbătorile de iarnă … Dacă ar fi să alegi un obicei românesc pe care să-l exporți în Coreea, care ar fi acesta?

Cel mai probabil voi alege colindatul. Sunt un fan înrăit al Crăciunului ca să spun așa. 🙂 Și dacă ar fi să mă mai gândesc la un lucru care îmi lipsește aici, atunci aș alege Crăciunul, fapt pentru care în fiecare an mă întorc acasă de sărbători. Colindatul are pentru mine o valoare foarte sentimentală și mi se pare că este o modalitate prin care apartenența la comunitate se intensifică.

Mulțumim, Silvia, pentru aceste cuvinte frumoase! Așteptăm și alte vești bune de la tine!