Astăzi, 24 iunie 2019, când sărbătorim Sânzienele, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, dar și Ziua Universală a Iei, ne-am propus să împărtășim cu voi o nouă poveste despre portul românesc tradițional.

Spuneam într-un articol mai vechi că pentru mine, ia românească nu este un simplu fashion icon. Ia românească este un mod de a fi în contact cu poporul meu, cu trecutul său, cu toate bunele și mai puțin plăcutele momente prin care a trecut, cu energia și identitatea sa. Iată de ce, mi-a făcut o mare plăcere să stau de vorbă din nou cu Mihaela Savu, Communication & PR Director la Idea::Bank, un om frumos care știe să onoreze costumul popular.

Interviu cu MIHAELA SAVU

Nepoata care știe să onoreze portul românesc tradițional

Mihaela, ne-ai spus povestea Iei de Vlașca, dar ce aș vrea să știu acum este cum s-a născut la tine această pasiune pentru portul românesc tradițional? Până la urmă, sunt multe femei care au moștenit sau au văzut la bunici iile, dar nu au simțit „să ducă mai departe tradiția” … 

Pasiunea pentru tradiții și datini s-a născut pe 6 ianuarie 1980 la ora 9:00, odată cu mine, pentru că anumite lucruri fac parte din patrimoniul imaterial și din zestrea epigenetica a fiecăruia dintre noi. Spun că s-a născut odată cu mine pentru că mama a ales să mă nască acasă în prezența buncii și cu asistență medicală de specialitate, așa că “am beneficiat” încă din primele clipe de viată de câteva din obiceiurile pre-creștine care se practică în regiunea Vlașca: legarea buricului copilului de către moașă (în cazul meu bunica a ales să îmi fie și moașă) cu ață peste care s-a pus un bănuț de argint.

Toate tradițiile românești vin dintr-o utilitate practică, arginul având proprietăți de dezinfectare, iar rotunjimea banuțului de argint imprimă o forma frumoasă ombilicului. O altă datină (n.a. prefer cuvântul datină în detrimentul cuvâtului obicei, pentru că vine din slavonă și însemnă „moștenire”, pe când obicei duce mai degrabă la noțiunea de comportament, din psihologie) practicată la nașterea mea a fost “spălatul copilului cu apă fiartă într-un vas nou si cu rezonanță”, bunica a ales pentru mine un vas nou pentru că și-a dorit să am “darul vorbirii și voce frumoasă”, că a fost vorba despre vasul cel nou sau nu … profesia mea este de specialist comunicare.

Este minunat să ai o așa șansă și să știi s-o prețuiești! 

Am crescut cu astfel datini și tradiții! Am fost și dăruită cu un spirit extrem de scrutător, motiv pentru care nu prea mi-a scăpat nimic neexplicat, nevăzut și internalizat. Mai mult decât atât, am mai fost binecuvântată să am lângă mine și oameni care își trăiau viața în mod conștient și implicat.

De ce crezi că este important pentru noi ca popor să păstrăm acestă legătură cu portul românesc tradițional? 

Un popor, o comunitate, un om, trebuie să știe clar de unde vine pentru a ști care este direcția spre care se îndreaptă, reperele sunt extrem de importante în oricare activitate umană. Portul popular tradițional este o legătură cu cine suntem noi ca și popor și cum ne-am format. În costumul tradițional românesc este scrisă istoria politică, religioasă, spirituală, comportamentală, inter-relațională și de statut. Avem fustanela de călușar de la geto-daci, foarte asemănătoare cu piese din costumul traditional din Grecia, de asemenea, trandafirul heraldic geto-dac stă mândru pe câte o ie sau paftale turcești. Inclusiv cuvântul fotă vine din limba turcă. Toate aceste cuvinte, lucruri, simboluri arată că un popor este un organism viu care se adaptează la nou, dar în același timp are grijă să își păstreze rădăcinile. 

Un costum tradițional românesc este o radiografie completă a credințelor, resurselor și aspirațiilor unei individualitați în cadrul comunității. 

Mihaela, pe noi ne-a adus împreuna parada organizată de comunitatea online “Domnițe cu Altițe” cu ocazia Zilei Naţionale a Portului Tradiţional din România. Spune-mi, acesta este prima la care ai participat? 

Da, este pentru prima oară când particip la parada Domnițe cu Altițe și felicit pe această cale inițiatorii pentru că au dat șansa să iasă la lumină obiecte și trăiri pe care, poate, nici nu mai știm că le avem. Am văzut la această paradă piese autentice făcute după tot meștesugul. Am auzit cuvinte foarte vechi care redevin noi. Am văzut oameni care veniseră doar pentru că le place și vor să știe și să vadă. Astfel de manifestări culturale ajută la diseminarea informației despre portul românesc tradițional și comparația ne învață să discernem, pentru că trebuie să recunoaștem, că nu tot ce strălucește este aur.

De fiecare dată când port costumul tradițional mă simt mai aproapre de mine, de viii si morții mei.

În ultimii ani am văzut tot mai des femei românce purtând ia românească în diverse contexte. Aș spune chiar că prin comparație cu acum 10 ani, iile fac parte acum din garderoba multor românce. Spune-mi, porți ii și cu alte ocazii sau doar la astfel de sărbători? 

Port ia la sărbători și în locuri adecvate, cred foarte mult că orice acțiune trebuie să aibă sens, să fie în context și să fie asumată. Și mai știu un lucru, ia, face parte din costumul de sărbătoare și de ceremonie românesc, în rest, la munca zilnică femeile din vechime purtau cămăși cu mici detalii, fuste, rochii, etc.

Aș mai dori să fac o precizare, nu orice cămașă cusută cu flori sau alte modele este o ie. Ca o cămașă feminină să fie o ie (n.a. ia este doar cămașa feminină din costumul tradițional românesc) trebuie să prezinte mai multe caracteristi legate de modul de închidere, prezența unor elemente cusute, îmbinări etc.

În încheierea acestui scurt interviu, am să te rog să ne spui câteva cuvinte despre un proiect foarte drag sufletului tău și care are legătură cu discuția noastră. Așadar, ce ne poți dezvălui despre blogul dedicat costumelor populare și pe care te pregătești să-l lansezi?

Blogul pe care îl voi lansa în curând este un blog despre cum creează tradițiile, obiceiurile și datinile comunități. Este despre valorile care nu se perimează. Vreau să explic că poți fi extrem de modern și vizionar, dacă dai la o parte caracteristicle fiecarei epoci și lasi la vedere doar sensul și valoarea din spatele obiectului, obiceiului sau a tendinței respective. Putem să lăsăm bănuțul de argint la nivel de semiotică sau putem coborî pană la resursele de igienă pe care le aveau oamenii în vechime.

* * *

Mulțumesc din suflet, Mihaela Savu, pentru toate aceste gânduri minunate pe care ai avut amabilitatea să le împărtășești cu noi. Așteptăm cu nerăbdare lansarea blogului și-ți dorim mult succes în tot ceea ce-ți propui!