Dacă cineva mi-ar fi spus acum o săptămână că printre discuțiile despre strategii de digital, un proiect fain de branding, jurizarea campaniilor de la IAB Mixx Awards, filmări, lansarea lui Iscodescu.ro și alte lucrușoare ceva mai firești, am să scriu despre câteva delicii transilvănene de la Kredenz, cu siguranță i-aș fi zis că-i dus cu pluta. Dar, nu-i așa, niciodată să nu spui niciodată!
E o vorbă românească care-mi place și sună așa:
„A mânca nu e rușine, când mănânci ce se cuvine!”.
Mare adevăr grăiește! Și, zic că aceasta, pentru că azi vreau să vă ademenesc cu câteva bunătăți transilvănene … o de zacuscă de ardei copți, o telemea neagră maturată și o linguriță de miere de salcâm.
Brânză neagră maturată și ceva cărbune
Eu sunt o mare iubitoare de brânzeturi! Nu am ratat ocazia să degust așa bunătăți pe oriunde am călătorit. Nu am prea ratat muzeele de brânzeturi și piețele de weekend din Olanda, Franța sau Austria unde se adună sute de fermieri și producători locali. Să nu mă înțelegeți greșit, îmi plac brânzeturile sofisticate, aromate cu mirodenii care mai de care, dar iubesc telemeaua românească, fie ea de capră, oaie sau vacă. Și, dacă e ceva ce nu-mi lipsește niciodată din frigider, să știți că e o bucățică de brânză bună.
Acum câteva zile, însă, am încercat pentru prima dată o brânză neagră, maturată cu cărbune și făcută artizanal la ferma lui Istvan Varga din Cund. E un un sătuc transilvănean ascuns între dealuri împădurite și situat la vreo 30 km de Sighișoara. Bună, bună, bună!!! E o brânză maturată în pivnița atelierului construit doar cu acest scop–fabricarea și maturarea brânzei tari. E făcută din „lapte adevărat”–așa îmi place mie să numesc laptele dat de văcuțe hrănite ca la bunicu’ acasă la Valea Seacă, adică iarbă proaspătă, lucernă și fân de pajiște. Cu alte cuvinte, nu-i un lapte pasteurizat și „îmbunătățit” cu făinuri și premixuri de proteine sau de grăsimi. Din câte am aflat, singurul conservant folosit este apa sărată de izvor de la Sovata. Fără conservanți, E-uri, potențiatori de gust sau alte „minunății artificiale”.
Dar, nu pot să mă abțin! Am mai încercat ceva de la Nea Varga și mi-a plăcut, deși, cei care mă cunosc bine știu că ciocolata nu e pe lista mea de preferințe, iar de ardei iute mai degrabă fug. Brânză maturată cu chilli și ciocolată! Papilele mele gustative au rămas de-a dreptul impresionate! Deci, dacă aveți gust pentru aventură, trebuie s-o încercați și pe aceasta.
Șezi blând și gustă o zacuscă de ardei copți!
Cum ar fi cămara sau credențul fără o zacuscă bună? Iar de post, nici nu mai zic! Cum să postești fără să ai rezervă bună de zacuscă? Acum, că zacusca nu e chiar românească, ci mai degrabă rusească, e adevărat, dar ce contează când e așa îmbietoare? Și, unde mai pui, că ai și de unde alege! Zacuscă vinete, de ghebe sau de hribi, de ardei sau gogoșari, de dovlecei sau de fasole, de pește lipovenească sau de păstrăv, ori o zacuscă picantă, nici nu contează. Zacuscă să fie, și să-i simți un dram potrivit din aroma câtorva mirodenii, condimente sau plante aromate—piper, dafin, usturoi, ceapă sau ardei iute.
Și, cum altfel aș fi putut să nu gust din zacusca de ardei copți și cea de păstrăv pregătită de tanti Mariana din Lunca Gârții? Întinsă pe pâinea prăjită, zacusca mi-a servit drept un mic dejun perfect, chiar dacă a fost pe fugă. Iar, de vă întrebați, să știți că nu am reușit să gust chiar din toate bunătățile, dar mai am timp! Mierea de salcâm, siropul de coacăze negre, gemul de zmeură sau dulceața de rubarbă, toate sunt răbdătoare la degustare.
Bunătăți transilvănene
Trebuie să mărturisesc că povestea pe care o citiți, a pornit de la un coșuleț surpriză pe care l-am primit zilele trecute de la un vechi prieten, Cristian Radu, îndrăgostit de fotografie și care, dintr-un motiv bine întemeiat, în 2012 s-a mutat la Viscri. Iar, atunci când îți urmezi sufletul și găsești curajul să ieși din zona de confort, asumându-ți riscurile, universul știe să te răsplătească. Aș vrea să știu care-i secretul lui, dar cumva, Universul știe mult mai bine ca noi cum să le potrivească pe toate.
Iar, lui Cristian i le-a potrivit de minune! Nu doar că i-a dat șansă să deguste zi de zi tot felul de bunătăți transilvănene pe care poate nici în cărțile de bucate nu le găsești, dar i l-a scos în cale și Ștefan Bunescu. Un alt om cu multă pasiune pentru cafea, gurmand, deși după siluetă nu ai zice, și un pretențios, când vine vorba de ce are în farfurie. Evident, și el îndrăgostit tihna satului și naturii din Transilvania. Și, uite așa, când oamenii potriviți și cu valori comune se întâlnesc, șansele să iasă ceva bun cresc exponențial. În cazul lor, aș zice că a ieșit ceva de-a dreptul delicios și imposibil de ignorat, Kredenz.
Kredenz – curator culinar și ajutor pentru micii producători
Cunoscătorilor am să le spun că nu, nu e vorba despre kredenz sau credenț, dulăpiorul sau bufetul săsesc de lemn cu măiestrie tăiat și sculptat din lemn masiv și-n care se țin bunătățile cele mai de soi din orice casă transilvăneană care se respectă.
Celor mai pretențioși la vorbă, le voi spune că ceea ce Kredenz face este curatoriat culinar pentru bunătățile transilvănene. Iar, celor pofticioși și curioși, le voi spune că e vorba de o selecție pe sprânceană de produse proaspete, verificate cum trebuie și adunate de la micii producători din satele din Transilvania.
Pe scurt, Kredenz, această mică afacere, start-up, nu doar hrănește gurile pofticioase, ci face un lucru de-a dreptul admirabil pentru contextul acestor zile. Susține micii producători locali din Transilvania—iar, de curând și pe câțiva din Muntenia, ajutându-i cu lucrurile la care ei se pricep mai puțin sau unde au nevoie de sprijin. Îi învață cu să-și dezvolte micile afaceri de familie, cum să-și gestioneze resursele de tot felul, cum să comunice și să-și distribuie produsele, sau cum să țină cont de feedback-ul clienților.
Ar fi fost de-a dreptul nedrept să vă ispitesc cu așa bunătățuri, dacă nu v-aș spune că le puteți degusta și voi, pentru că echipa de la Kredenz, vi le poate trimite direct acasă. Iar dacă nu știi, ce să alegi, poți încerca coș cu bunătăți transilvănene pentru că are de de toate!
Iar, pentru noi cei de la orașe și mai cârcotași de fel, dar care vrem să ne bucurăm de așa bunătăți, e bine de știut încă un lucru. Acești oameni de isparavă știu ce fac și au grijă mare grijă! Ei se ocupă să găsească acei mici producători care folosesc ingrediente de calitate, care nu se feresc să-ți arate cum și unde pregătesc toate aceste bunătăți.
Ce-mi place și ce nu …
Îmi place, că deși în București fiind, mi-e la îndemână să-mi răsfăț prietenii cu bunătăți transilvănene atunci când reușim să ne mai adunăm la povești. Și-mi place că toate bunătățile de la Kredenz poartă semnătura celor care le fac.
Mai e un lucru care-mi place, mai mult chiar decât zacusca de ardei copți sau brânza neagră. Îmi place că mai sunt oameni curajoși, care cred că lucrurile se pot schimba în bine în România având o motivație autentică, crezând cu tărie în ceea ce fac și puterea pe care o găsești atunci când ai parte de susținerea celorlați. Așadar, JOS PĂLĂRIA, Cristian Radu și Ștefan Bunescu!
Dar, nu, nu-mi place că în România, de multe ori, în loc să facem, alegem să ne uităm la capra vecinului. Criticăm prea mult în loc să lăudăm sau să admirăm! Așteptăm de la alții să facă, în loc să acționăm. Împroșcăm cu noroi în ceilalți, chiar și atunci când realizează că au greșit. Uităm că schimbarea începe de la noi, cu pași mici, uneori timizi poate, dar constanți!
