În prima parte a interviului cu dna Dr. Ing. Iuliana Barbu, fondatoarea Farmaciei Naturii, am discutat despre antreprenoriat și filozofia sa de viața. De această dată, mi-am dorit însă să aflăm mai multe despre agricultura ecologică și substanțele toxice care afectează atât de dramatic starea noastră de sănătate.
Potrivit datelor Eurostat, România cultivă în sistem bio 150.000 ha, adică 1,8% din totalul suprafaței. Mai mult decât atât, conform statisticilor, dacă în anul 2014 peste 16.000 de fermieri români erau înscriși în evidențele APIA ca producători bio, numărul lor a scăzut la jumătate în ultimii patru ani. Dacă ne uităm la vecini, mai exact Ungaria sau Bulgaria, țări cu suprafețe mult mai mici decât cea a României, aceștia se pot lăuda cu 100.000 ha, respectiv 107.000 ha cultivate ecologic. În cazul altor țări vestice, procentul este de două cifre.
∗ ∗ ∗ ∗ ∗
Aș dori să deschid acest dialog cu un subiect extrem de dezbătut, mai exact, pericolul pe care chimicalele și alte substanțe toxice îl au asupra organismului uman. Ne puteți da câteva exemple de consecințe pe care acestea le pot avea asupra sănătății noastre?
Printre cele mai importante riscuri de sănătate legate de reziduurile chimice se numără: acumularea acestora în organism, intoxicaţii cronice (toxicoze), efectele mutagene, efectele carcinogene, efectele teratogene, scăderea aptitudinilor de reproducere, leziunile sistemului arterial, ale inimii şi ale creierului.
În ultimii 30 de ani numărul deceselor la 100 mii locuitori a crescut cu 48%, dintre care cele cauzate de boli canceroase sau cele ale tractului digestiv au crescut cu 55%. În mod cert, în acest fenomen joacă un rol decisiv alimentele produse în mediu poluat şi cu ajutorul îngrăşămintelor chimice. În plus, folosirea apei de băut din ce în ce mai poluată este și ea un factor agravant. Dr. Solti Gabor susține că în zilele noastre sângele unei persoane de vârstă matură conţine reziduurile a mai multor sute de substanţe chimice, elemente care nu constituie parte organică a organismului uman şi care pot cauza îmbolnăviri grave sau leziuni ce durează o viaţă întreagă.
Ne-ați putea completa aceste informații cu câteva date concrete? Presupun că există numeroase studii și cercetări care se fac pe această temă.
În 2004, Forul Internaţional de Protecţia Naturii a demarat o campanie având ca scop înăsprirea legislaţiei ce vizează producţia şi folosirea substanţelor chimice în Europa. Prima acţiune a fost cercetarea mostrelor de sânge luate de la 39 parlamentari şi 14 miniştri ai sănătăţii din Europa. Când doamna Margot Wallstrom, ministrul protecţiei mediului din UE a aflat că în sângele ei se află 77 substanţe chimice interzise sau cel puţin dăunătoare (pesticide, erbicide, materiale refractare etc.), iar în cazul a 28 de deputaţi testul a fost pozitiv, a declarat următoarele:
„Astăzi ştiu deja câte elemente dăunătoare se află în sângele meu. Informaţia m-a uimit, dar m-a şi mâniat, deoarece folosirea multora dintre acestea a fost interzisă cu ani sau chiar cu decenii în urmă. DDT-ul era interzis în anii ’70 deoarece omora şi păsările, însă urmele lui sunt şi acum în sângele meu, la fel ca şi alte substanţe cancerigene dintre care multe sunt folosite pentru mărirea capacităţii refractare ale dispozitivelor electrice. Este înspăimântător să mă gândesc că aceste substanţe, periculoase atât pentru mediu, cât şi pentru om vor rămâne în organismul meu pentru întreaga mea viaţă! Şi, nu există nimeni care să-mi spună precis care vor fi efectele lor asupra sănătăţii mele. Ceea ce este însă sigur e faptul că deja am predat aceste substanţe şi fiului meu când l-am alăptat. Această recunoaştere este cu atât mai dureroasă deoarece în mod cert nu am vrut acest lucru! Unii cercetători ştiinţifici afirmă că, capacităţile intelectuale ale urmaşilor noştri deja peste o generaţie vor fi mai reduse din cauza chimicalelor ingerate”.
În cadrul campaniei Detox organizate de WWF (Asociaţia Internaţională pentru Natura Sălbatică), în iunie 2005 s-au luat mostre de sânge de la trei generaţii ale unor familii din 12 ţări europene (Belgia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Grecia, Polonia, Luxemburg, Ungaria, Germania, Italia, Suedia), persoanele având între 12 şi 92 ani. S-a constatat că toate mostrele au fost contaminate cu substanţe sintetice, iar din cele 107 substanţe chimice monitorizate 73 au fost găsite în mostrele studiate. În total, cele mai multe substanţe chimice, 63, au fost găsite în organismul bunicilor (în medie 32/persoană), 49 în organismul mamelor (29/persoană), iar la copii mai multe decât la părinţi: 59 (24/persoană). În organismul bunicilor cel mai adesea s-au găsit substanţele folosite mai demult, eventual deja interzise; un exemplu ar fi pesticidele organice care conțin clor. Organismul tinerilor este, în schimb, mult mai încărcat cu chimicale mai moderne, substanţe ce conţin brom şi care blochează arderea (unele fiind prezente în materialele televizoarelor, computerelor, covoarelor etc.), respectiv substanţe conţinând fluor şi aromatizante artificiale.
În 2004 ați deschis la Bacău Farmacia Naturii, prima farmacie naturistă privată. Trei ani mai târziu ați decis să puneți bazele unui plantații bio. Unii ar cataloga această extindere destul de riscantă, mai ales pentru acel an. Ce v-a făcut să faceți acest lucru?
Agricultura ecologică e pentru mine o uniune armonioasă maximă a agricultorului și a terenului de care se ocupă. Și, în această uniune nu este loc pentru produse chimice și otrăvuri. Produsele vegetale cultivate prin tehnici biologice sunt lipsite de toxicitate. Decizia de a dedica viața noastră muncii într-o fermă ecologică nu trebuie sa fie doar răspunsul la o dorinţă de a câştiga bani sau pasiune pentru plante, animale și pământ, ci trebuie sa fie o acţiune mică, dar concretă față de economia globală.
Datorez acest lucru unui mare cercetător, Dr. Ing. Stoian Lucian, care a înființat la Bacău primul lot de agricultură ecologică din România. M-a împins de la spate căci avea nevoie de firme care să pună în aplicare rezultatele cercetării. Așa am reușit să fim prima companie certificată din Romania cu AE7 la Ministerul Agriculturii. Aveam mult entuziasm atunci, nu mă temeam de nimic. Zborul tinereții! Apoi am dat de greu, dar nu mă mai puteam întoarce, trebuia să reușesc pentru de toți cei ce și-au pus încrederea în mine: cercetători, familie, clienți, tineri studenți.
Efectul terapeutic al plantelor medicinale este de necontestat. Sunt mii de specii ce pot fi folosite, dar cred ca alegerea lor e importantă, mai ales în contextul unei agriculturi ecologice. Care sunt cele pe care le cultivați pe plantația bio?
S-a scris şi se va scrie încă mult despre potenţialul de vindecare al fibrelor vegetale, antioxidanţilor naturali, retinoizilor antitumorali, betacianinelor etc., despre usturoi, pătrunjel, morcovi, grâu, cătină sau alte condimente. Sunt cazuri spectaculoase de vindecări prezentate de-a lungul timpului prin diverse publicaţii care au produs stupefacţia lumii medicale, iar acest lucru îi susţine cu o rază de speranţă şi optimism pe toți cei aflaţi în suferinţă.
Avem o colecție mare de plante pe care le cultivăm pe plantația bio, dar baza este salvia, cimbrișorul, menta, melisa, lavanda, tarhonul, echinacea, busuiocul și cimbrul. Iar, dacă ar fi să recomand românilor o plantă medicinală care să nu le lipsească din casă, atunci aceasta ar fi salvia, cea care salvează vieți.
Ar putea creșterea plantelor medicinale să facă din România un etalon în aceasta industrie? Poate să devină aceasta activitate o direcție strategică de dezvoltare?
Da, această activitate în România poate să devină o direcție strategică de dezvoltare, doar că lipsesc politicile coerente. E suficient să te uiți în trecut și planul este gata. Un om puternic și iubitor de pământul românesc va readuce România unde îi este locul în acest domeniu.
Știu că vă doriți să vedeți crescând agricultura ecologică și chiar oferiți gratuit materiale celor care vor să înceapă o afacere în agricultură. Antreprenorii ca dumneavoastră știu și fac lucrurile să se întâmple. Și, vă întreb atunci, care ar fi câteva lucruri concrete, măsuri pe care le-ați sugera pentru ca România să exploateze mai bine potențialul oferit de agricultura ecologică?
Să se uite la trecut, la ce făceau specialiștii țării când eram cei mai mari cultivatori de cânepă din lume, când existau centre de colectare cu oameni calificați în fiecare zonă a țării, când școlarii aveau lecții de recunoaștere a plantelor medicinale. Totul avea un plan, o structură care se poate reaplica în orice moment, căci cererea este foarte mare. Ar trebui întărită cercetarea în domeniu și finanțati tinerii specialiști de la facultățile de agricultură pentru a înființa ferme și asociații în domeniu.
Mulțumim, doamnă Iuliana Barbu, pentru amabilitate! Să vă dea Dumnezeu putere să duceți mai departe misiunea pe care v-ați asumat-o!
