Pe Cristina Tătar am cunoscut-o cu câțiva ani buni în urmă, pe vremea când, cum s-ar spune, împărțeam o pâine împreună în televiziune, așa că-mi permit să spun, jos pălăria! Este un om de care te lipești imediat! E o mamă împlinită, un profesionist în ale jurnalismului, iar anul trecut s-a întrecut pe sine! Și-a luat rolul de scriitoare în serios și a publicat „Orașul Bucuria”, o carte de povești pentru copii. Mai mult decât atât, și-a transformat pasiunea pentru croșetat, într-o afacere și a lansat brand-ul de genți, Macarons.  

Mi-am tot zis în sinea mea că e musai să vă prezint un așa om fascinant și uite că acum s-au aliniat toate planetele. Cu siguranță nu este întâmplător, pentru că în așteptarea Crăciunului, Cristina Tătar și editura Top Publishing fac un gest minunat pentru copiii internați în Secția de Oncologie a Spitalul Marie Curie din București. Noi, Iscodeștii, ne alăturăm lor! După ce veți afla despre ce este vorba, sperăm s-o faceți și voi. Așadar, să purcedem mai departe!

🌟 🌟 🌟

Cristina Tătar – de profesie jurnalist, mamă din tot sufletul.

Liviu Cristea: Cristina, anul trecut ai publicat prima ta carte de povești ilustrată, „Orașul Bucuria. Povești făcute altfel.” A fost o întâmplare sau era ceva ce-ți propusesei să faci? 

Cristina Tătar: Am început să scriu aceste povești inspirată fiind de fiul meu care se uita la mine cu niște ochi mari cât cepele, când îi povesteam orice! Am început să-i citesc povești, dar din marea vitează în care credeam că trăiesc, nu reușeam să-i citesc poveștile tradiționale. Mi se păreau prea dure. Tudor era foarte ușor impresionabil și mi se părea prea mult pentru el. Așa că, în prima fază am început să improvizez, și-mi plăcea tot mai mult. Apoi am început să pun improvizațiile pe hârtie și încet, încet s-au transformat într-o carte de povești pentru Tudor și toți copiii care au atâta nevoie să li se sufle în aripi. Pentru acești pui de oameni doar cerul e limita și e de datoria noastră ca părinți să le spunem și să le arătam asta. 

Am aflat că „Orașul Bucuria” s-a născut firesc. „Din firescul fiecărei zile, din firescul vieții de părinte.”, așa ai scris. Poți să ne spui mai multe?  

E un adevăr universal valabil care dăinuie de când lumea și pământul. Poveștile deschid minți, suflete și ne ajută să ducem imaginația acolo unde nici nu visăm că poate ajunge. Pentru copii imaginația e totul! E ca un stâlp de temelie. Au nevoie să viseze, să-și cucerească fricile, să prindă curaj, să învețe și mai ales, au nevoie de noi să le arătam toate aceste lucruri. Și cum o putem face mai ușor dacă nu prin poveste? 

Mi-am dorit tare mult ca cele șase povești din „Orașul Bucuria” să aducă copiilor somn ușor și vise plăcute. Să îndrume cu blândețe. Să sădească în fiecare suflețel puterea de a-și cuceri fricile. Sunt povești care insuflă copiilor curaj și încredere că orice vis ar avea îl pot transforma în realitate. Și, să nu uit ce important e pentru părinți! Știu ce înseamnă să fii un părinte care ajunge acasă, obosit după o zi de muncă și alergătură, știind că trebuie să-i citească copilului o poveste. Acestor părinți le spun să nu-și facă griji! Cartea are și versiune audio, așa că pot adormi împreună liniștiți!

„Orașul Bucuria” dăruiește magie celor mici de sărbători!

Ca să parafrazez o vorbă românească, bucurie din bucurie face o adevărată magie și să te iscodesc de vești bune, aș vrea să împărtășești și cititorilor noștri ce bucurii faci în decembrie?   

Perioada sărbătorilor de iarnă este una foarte frumoasă. E o perioadă încărcată de magie, de frumos, de speranță. Este momentul în care ne facem noi înșine o retrospectivă. Ne gândim la ce realizări am avut, unde am fi putut excela mai mult, la lucruri pe care am fi vrut să le facem. Acum, mai mult ca oricând poate, e bine să ne aruncăm privirea asupra celor din jurul nostru. Să spunem stop la tot tumultul acesta care ne înconjoară. Să spunem stop la timpul care trece prea repede pe lângă noi și să fim puțin mai atenți. Anul acesta, ca în fiecare an de altfel, copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun. Scriu scrisori interminabile. Își fac speranțe, visuri, planuri! Însă nu fac toți asta! Unii copii nu speră să primească o mașinuță, o păpușă sau un joc video. Ei speră să primească o veste bună de la medici, un medicament salvator. Sunt copii care așteaptă să intre medicul în salon, cu un zâmbet mare pe față, să le ia mânuțele în mâinile lui mari și puternice, să-i privească în ochi și să le spună „Boala a trecut! Ești sănătos, poți pleca acasă”. Cel puțin asta își doresc copiii internați la Spitalul Marie Curie, Secția de Oncologie. Dar această veste nu vine pentru toți … Tocmai de aceea, încercăm să le aducem un zâmbet în coșmarul pe care-l trăiesc ei și părinții lor … 

E așa ușor să răspândești iubire și bucurie! Trebuie doar să vrei!  

Până pe data de 15 decembrie, toți banii strânși din vânzarea cărții „Orașul Bucuria” se vor transforma în cadouri pentru cei mici. Vrem să punem mână de la mână și să le aducem ceva mai multă de bucurie. Să fim iubire, să fim speranță, să fim magie. 

Din experiența mea de tată care uneori a inventat o poveste, aceasta nu vine niciodată singură. Odată ce ai spus una și le-a plăcut, vei auzi întotdeauna un „mai vreau”! Cred că acesta este și cazul tău, așa că vreau să știu când o să citim și alte povești altfel de Cristina Tătar. 

Câtă încredere ai tu in mine! 😊 Da, va urma un nou volum, dar se lasă încă așteptat pentru că vrem să-l facem ceva mai complex, interactiv. Avem multe planuri și ne dorim ca volumul 2 să fie WOW! 

Antreprenoarea care croștează Macarons 

Lucrezi, crești un copil și scrii povești, dar știu că mai faci ceva! Spune-mi, care e povestea genților tricotate? Nu știu, dacă am spus bine tricotat … 😊

Croșetat, dragul meu, croșetat! Povestea e una tare haioasă și duce cumva în zona umorului negru. Se face că la vârsta de 35 de ani m-am îmbolnăvit de varicelă. Ce să faci? Grădinița nu iartă pe nimeni! M-am trezit cu aceasta boală și cel mai crunt, am fost nevoită să stau în casă 2 săptămâni. Pentru mine a fost un coșmar. Eu care eram de dimineață până seara activă, pe drumuri, cu treburi, cu lucruri de rezolvat, m-am trezit închisă în casă. În plus, eram și plină de bubițe mici și neastâmpărate! După ce mi-au trecut supărările și frustrările și m-am obișnuit cu ideea că două săptămâni aveam să stau în casă, am zis să fac ceva util și tare drag mie. Am pus mâna pe croșetă și mă gândeam să croșetez o jucărie, dar după primul rând am schimbat macazul. M-am hotărât să-mi fac o geantă. Să văd cum ar arăta, cum ar ieși. A fost un succes maxim! După ce am terminat-o și am putut să ies cu ea, mi-a luat-o o prietenă. Apoi am făcut alta și a avut aceeași soartă. Și tot așa, până când am ajuns să creez multe modele de care sunt super mândră!

Și nu ne spui și nouă cum le-ai botezat? Îmi aduc aminte că e ceva dulce!

Hahaha! Călduț, Liviu, călduț! 😅 Macarons … Gențile mele croșetate le-am botezat Macarons. Singurele dulcegării care nu îngrașă! Sunt colorate și când le vezi, zic eu te înveselești pe loc! 

Ce mesaj ar avea de transmis antreprenorul Cristina Tătar celor care se gândesc să înceapă o afacere pe cont propriu? 

Celor care se gândesc să înceapă o viață de mic antreprenor le spun doar atât: dacă voi credeți cu tărie în ceea ce vreți să faceți, nu renunțați pentru nimic în lume. Pentru nimic!!! Visul vostru e al vostru și are tot dreptul să devină realitate.   

Despre succes, curaj și alte dorințe …

Aparent, genul tău de om — creativ, fain și dornic de muncă, și-ar găsi ușor drumul succesului peste graniță. Te-ai gândit vreodată serios la emigrare? Sau e ceva ce te ține aici, acasă, în România?

Ce frumos mă vezi, prieten drag. Aș pleca din România. În vacanță, și doar în vacanță! Nu mă văd plecând de aici și nu de frica necunoscutului, de frica de a o lua de la capăt. N–am avut niciodată probleme de acest gen, însă aici e casa mea. Aici sunt toți ai mei. Aici am crescut, aici am munții, aici am marea. Aici am locurile în care am învățat să iubesc, locurile în care am întâlnit oamenii care acum sunt atât de importanți pentru mine. În această țară care are atâtea lipsuri și atâtea limite și piedici, aici, e tot sensul meu. Aici simt că am farmec, aici respir și râd, plâng, îmbrățișez și iubesc. Nu aș putea pleca de aici niciodată. 

Am avut o tentativă la 19 ani și m-am oprit la urcarea în tren spre București. Urma să am interviu la Ambasada Americii. Cu un picior pe treapta trenului am simțit că fac ceva greșit. Eram cu tata. Cred că lui i-ar fi plăcut să plec. Spera ca viitorul să-mi fie mai ușor, mai plin de speranțe. M-am uitat la el și i-am zis că voi reuși aici, așa cum au facut-o mulți alții. L-am luat de mână și i-am zis: „hai acasă!”. Din acea zi nu s-a mai pomenit niciodată de a pleca din țară.   

Pentru că tot vorbim despre antreprenoriat la genul feminin și te cunosc drept  omul care știe să susțină și să încurajeze, ce-ar fi să ne faci o recomandare?! 

Cu mare drag, Liviu! Afacerile mici îți umplu sufletul de bucurie — când le ai sau când le încurajezi. Asta mă face mereu să vreau să ajut, ca să fiu poate puțin mai fericiă. De exemplu, o admir mult pe Svetlana Păpușă și al ei magazin online kadi.ro. E un monument de implicare, bunătate și pasiune. Pentru ea, croșetatul este un hobby la modă și a reușit să-l transforme într-o afacere care crește frumos. Uitați-vă și-o să vedeți ce papucei, coșulețe și alte minunății face!

Crăciunul se apropie cu pași grăbiți, iar peste puțin timp avem întâlnire cu Anul Nou. Obișnuim să facem planuri, ne punem tot felul de dorințe … 

Cel și cel mai mult îmi doresc ca oamenii care au ceva creat de mine, fie o carte, fie o geantă Macarons sau, cine știe ce mai urmează, să zâmbească. Să simtă puțină fericire! Asta îmi doresc cel și cel mai mult!

Succes și bucurii nemunărate, Cristina Tătar!

Cristina, îți mărturisesc că acum sunt liniștit! 😊 De câteva zile acest interviu și întrebările îmi tot sunau în cap. Se chinuiau să ajungă la tine. Mă bucur tare că am reușit să te prind și într-o perioadă mai liniștită, care ți-a permis să-mi răspunzi repede la ele. Îți mulțumesc pentru timp și pentru că te alături antreprenorilor dragi care ne lasă aici o parte din gândurile lor.

Îți mai promit că noi, Iscodeștii, comandăm „Orașul Bucuria” și, mă cunoști prea bine, m-am gândit deja cui i se potrivește unul dintre Macarons-urile tale colorate!