Aventura coreeană
Silvia Pencu – cetațean de onoare al orașului Seul
Sincer pentru mine încă este un titlu care pare undeva departe, departe de numele meu, și asta pentru că majoritatea celor aleși locuiesc în Seul de 10-20 de ani, sau sunt persoane celebre cum ar fi actorul Jackie Chan sau CEO-ul Mercedez Benz Korea. Acest titlu se oferă numai prin recomandarea unei organizații sau instituții. Eu am fost recomandată de primăria din Gangdong, unul dintre districtele Seulului, unde am făcut un internship în urmă cu un an.
Printre activitățile pe care ei le-au recunoscut ca fiind demne de primirea acestui titlu s-a numărat promovarea României în școlile din Gangdong, precum și predarea limbii engleze în centrele sociale unde studenții sunt copii din medii defavorizate. Am participat de asemenea la un panel motivațional cu primarul din Gangdong, unde am vobit despre visuri și împlinirea lor.
Cred însă că un rol foarte însemnat l-a avut rolul jucat în cadrul Summitului KIS G100 Dokdo, un summit în care au participat studenți din 100 de țări diferite și în cadrul căruia am fost nominalizată liderul Europei. Acest Summit are o însemnătate deosebită pentru coreeni, întrucat Dokdo este o insulă care deși aparține de drept Coreei, conform legii internaționale, este disputată de Japonia ca fiind de drept a ei. Promovarea insulei Dokdo reprezintă un simbol pentru Coreea, întrucât reprezintă dovada vie că este un stat hegemon în fața Japoniei, care a colonizat-o în urmă cu 108 ani.
Există și niște avantaje care vin odată cu primirea acestui titlu?
Este mai mult un titlu onorific, așa că privilegiile noastre sunt mai mult de natură culturală. Avem accesul la anumite evenimente exclusivisite, iar intrarea în muzeele și galeriile de artă ne este oferită gratuită.
Lecții de viață în Coreea de Sud
România nu cred că este o țară prea cunoscută coreenilor, și, totuși, am să te întreb. Ce știu coreenii despre România?
Depinde puțin de generație. Generația părinților și a bunicilor mei știu foarte bine de Ceaușescu și mai ales de Nadia Comăneci. Cei de vârsta mea fie nu știu exact ceva, fie știu de Dracula. Din păcate sunt mulți străini care nu știu că Transilvania se află în România.
Să mă gândesc.. cred că aș alege proverbul 운명은 놀라운 길로 간다. Înseamnă “Destinul te duce pe căi nebănuite”, și cred că îmi place atât de mult pentru că o decizie acum trei ani și jumătate m-a adus într-o țară la peste 8000km de România, într-o școală unde am întâlnit mulți dintre prietenii care mi-au devenit “familie adoptivă”, unde într-o bună zi a lunii noiembrie, alături de 21 de nume importante din Seul, am fost aleasă cetățean de onoare al Seulului. Destinul chiar e ceva fascinant, nu-i așa?
Ce crezi că am putea noi ca români învăța de la coreeni? E ceva ce am putea aplica aici?
Cred că ceea ce ne lipsește nouă este naționalismul. Coreenii sunt poate prea naționaliști, și asta duce câteodată la excluderea străinilor din cercurile lor de prieteni, dar cred că dacă am fi puțin mai patrioți multe lucruri s-ar schimba în România. Uitându-mă atât la cazul Coreei, care după războiul civil din anii 50 era cea mai săracă țară din lume, cât și la cazul Chinei, care se ridică acum cu o viteză spectaculoasă, aș spune că ceea ce au în comun cele două este patriotismul. Coreenii au un spirit colectivist, care îi ajută să muncească foarte mult nu pentru propria persoană, ci pentru comunitate, cu gândul că dacă se va ridica comunitatea și apoi națiunea, și ei ca persoane individuale, cât și generațiile ce vor urma, copiii lor, copiii copiilor lor, vor avea o viață mai bună.
* * *
Citește a doua parte a interviului cu Silvia Pencu despre România și Coreea!