În secolul vitezei și stresul pare să apese accelerația. Începe săși facă simțită prezența de la vârste din ce în ce mai fragede. În Marea Britanie, un copil de origine română, Victor Ciunca, a ajuns să vorbească despre stres chiar în Parlamentul Britanic. El le-a cerut membrilor Camerei Comunelor să gestioneze cât mai bine fondurile dedicate serviciilor de sănătate mintală.

M-am uitat la intervenția lui Victor, și deși nu-l cunosc, mă mândresc cu el. Mă mândresc cu el pentru că vorbește despre ceva ce în țara lui de origine încă nu se discuta suficient. Sper să fie auzit și aici. Îmi dau seama că acolo există deja un întreg sistem care să-i ajute pe tinerii cu probleme, iar noi pare să batem pasul pe loc în a face ceva pentru a preveni îmbolnăvirea lor.

Reclama

Nu am cum să nu ma întreb: oare cât de mult afectează sau va afecta stresul tânăra generație din țara noastră? Oare nu putem să facem ceva încă de pe acum sau încă din școală?

Copiii noștri nu numai ca nu mai au copilărie, dar se îmbolnăvesc!

Aici, în țară, o mamă, doamna doctor neurolog Mihaela Pungan a scris pe pagina de Facebook despre efectele nocive ale stresului asupra școlarilor. În postarea dânsei, doamna Pungan invită la dialog, la dezbatere publică a problemei. Nu îmi închipui că doar școala este singurul factor care ridică nivelul stresului, dar pentru că și eu, ca și mulți alți părinți îmi văd copiii stresați și obosiți, îmi doresc să se ia mai în serios problema aceasta.

Stresul la copii – simptome

Psihologul Raluca Dobre, ne spune că există câteva semne pe care copiii cu un nivel crescut de stres, le pot manifesta. Părinții sau cei care sunt apropiați lor sunt rugați să fie atenți la următoarele simptome: insomnie, irascibilitate crescută, episoade de tantrum, accese de furie, plâns excesiv (fără un motiv aparent anume) și anxietate crescută.

Există și manifestări psihosomatice care ne pot ridica semne de întrebare: cefalee, senzație de greață, dureri de burtă, constipație. Dacă ați fost la medic și toate acestea nu au o cauză fiziologica încercați să aflați dacă micuțul nu are vreo problemă care îl supără, sau dacă nu cumva este o problemă de natură psihologică.

Învățatul fără prea mult stres?

Tot discutând subiectul la birou, aflu de la colega mea Anca, că există deja asociații care încearcă să facă învățatul mai plăcut și că acolo există metode de studiu care îi mai relaxează pe copii în timpul procesului de învățare. Unele dintre aceste metode cred că pot fi aplicate în viitor și în școli, dar pentru asta trebuie fim mai deschiși la dialog.

Devin foarte interesat despre ce îmi spune Anca Iurea și trec pe “modul de părinte”. Anca este implicată într-o astfel de asociație, care, prin diverse cursuri de dezvoltare personală, pregătește copiii pentru neprevăzut, pentru a fi adulți echilibrați.

O admir pentru că deși lucrează de 15 ani în producția de televiziune, și-a făcut timp pentru această activitate și pentru că a avut curajul să ia o franciză și să investească în viitorul copiilor noștri.

Cursurile de dezvoltare personală

Prin diverse activități de dezvoltare personală, ea și colaboratorii ei, reușesc să ajute copiii să își însușească abilitați de viață precum: gândirea creativă, atitudinea pozitivă, comportamentul civilizat și manierele elegante, abilitățile antreprenoriale, relaționarea socială și lucrul în echipă.

Practic, eu înțeleg că centru Clever Children din sectorul 2, acolo unde activează Anca, se ocupă de toate acele părți de care școala nu are timp să se ocupe. Sunt convins că și mulți educatori își doresc să se ocupe cât mai mult și cât mai bine de copii, dar din motive lesne de înțeles (materie multă, copii mulți în clasă, lipsa materialelor didactice), nu apucă.

Îmi place ce aud și hotărăsc să merg într-un weekend cu băiatul meu și să vedem cum se întâmplă practic o oră de studiu în centrul Ancăi.

Joacă, zâmbete multe și studiu fără stres!

Înainte de a pleca de acasă, al meu băiat protestează. Nu vrea să meargă pentru că la centru o să facă ore așa ca la școală. Încerc să îi explic că este altceva și că acolo se învață prin joacă, fără stres.

Intrăm pe strada Ghiocei și la nr. 25 găsim centrul. Cu multe pauze pe scări și ezitări ale puștiului, ajungem în Centru. Ne întâmpină Anca împreună cu vreo 10 -15 copii care se pregătesc să intre la cursuri. Unii mai mari peste 7 ani, au engleză, iar cei mai mici au curs de relaționare socială și lucru în echipă.

Copiii intră la oră iar eu aștept pe terasa centrului și îmi savurez cafeaua oferită. Mă aștept să apară al meu viteaz și să-mi spună că nu-i place și să mă roage să plecăm. După 30 de minute nu apare. Pare să fie ok. Din clase se aud râsete. Mă bucur!

Citesc oferta de module și îmi reconfirm că multe dintre aceste activități mi-ar plăcea să le vad în viitor preluate de școală și introduse în desfășurarea anumitor materii. De fapt, îmi dau seama că marea diferență dintre ce se întâmplă la școala și ce se întâmplă aici este lejeritatea cu care se desfășoară orele. Totul este gândit să pară amuzant, relaxant și înclinat spre partea practică a învățării. Parte care mie îmi pare că are o pondere prea mică în sistemul nostru școlar. De exemplu, aici au știința distractivă (lecții care dezvoltă curiozitatea naturală a copiilor), maniere și comportament (lecții de rafinament verbal și eleganță comportamentală), atenție și memorie (lecții de concentrare și antrenare a memoriei), vorbire și limbaj (lecție de dicție, tonalitate și disciplină corporală), inteligență emoțională, stimularea gândirii intuitive, cultura generală experiențială, educație antreprenorială, public speaking (Curs de oratorie), și Go Game (curs pentru dezvoltarea atenției și a puterii de concentrare) etc.

Iese copilul! Concluzia: i-a plăcut! Mă gândesc că, la cât costă, în loc să plătesc un meditator pentru o limbă străină, mai bine achit aici un curs și îl învăț două lucruri în același timp: o limbă străină, dar și altceva mult mai important, îl învăț să socializeze.

Știu că la școală au teme și că aici nu au, dar nu cred că doar temele îi stresează pe copii. Cred că stresul vine și din neajunsurile sistemului și așa cum spunea și psihologul Raluca Dobre, vine și din reacțiile adulților vis-à-vis de învățare.

Am scris cele de mai sus despre centrul Ancăi, pentru că eu cred, că dacă autoritățile, aceste asociații și alți experți în domeniu ar forma un grup de lucru comun, ar găsi o modalitate de a face programa școlară mai atractivă, mai actuală și într-un final, mai puțin stresantă pentru copiii noștrii.

LASĂ UN MESAJ

Scrie comentariul tău
Scrie-ți aici numele aici