Sunt Mihaela Chilian, fondatoarea comunității Domnite cu altițe, iar astăzi am bucuria să inaugurez rubrica IA de poveste a Iscodeștilor, scoțând din lada mea de zestre un minunat costum de Muscel. Este foarte drag sufletului meu pentru că povestea lui mi s-a dezvăluit și mie în timp, citind, descoperind și prin întâlniri cu oameni frumoși, iubitori ai portului tradițional românesc.
Caracterul dominant al costumului popular din Muscel este o linie structurală simplă, datorită fotei care înfășoară corpul de la talie în jos aderând puternic pe șolduri. Această simplitate este înnobilată însă de prezența altor piese de port: cămașă împodobită cu ornamente în general de un contur mare, în culori mai mult sobre decât vii, precum și de maramă, care dă o notă de distincție întregului costum. — Florea Bobu Florescu
Costum de Muscel
Se spune pe bună dreptate că zona Muscel este zona cu cele mai cele mai prețioase costume tradiționale românești. Această poziționare etalon a costumului de Muscel are de-a face cu spectaculozitatea sa, armonia și echilibrul broderiei extrem de bogate.
Deși există puține documente grafice care să ilustreze costumul de Muscel așa cum se înfățișa el cu secole în urmă, avem mărturii pictate de Nicolae Grigorescu, Gh. Tăttărescu sau Carol Popp de Szathmary.
Elementele de bază ce constituie un costum de Muscel sunt marama, cămașa cu poale, fota și brâul. Hainele de dimie albă și cojoacele își fac apariția în anotimpul răcoros.
Cămașa Principesei Ileana ⚜
Atunci când am zărit prima dată această cămașă cu poale, la o consignație in zona Kogălniceanu, mi-a intrat la suflet.
M-a impresionat foarte mult tehnica în care era cusută, dar și armonia deplină a culorilor. Parcă răzbătea cumva iubirea și energia rugăciunii în care fusese lucrată … pânza fină de bumbac, evident țesută în casă, lucrată cu mătase colorată și fire prețioase aurii și argintii.
Nu știam atunci ce comoară neprețuită poposise în colecția mea. Dar, prin grație divină, pentru că așa aș numi-o eu, aveam să aflu mai târziu …
La ceva vreme, Victoria Bizon de la Șezătoare București m-a vazut purtând costumul. M-a întrebat, dacă știu ce port. I-am răspuns scurt și cu privire nedumerită, „Nu, nu știu!”. „Cum adică, te îmbraci și nu știi cu ce te îmbraci?”. I-am povestit cum am cumpărat-o și, nu mică mi-a fost mirarea, când mi-a spus:
„Să știi că această cămașă a aparținut Principesei Ileana!”
Câteva explicații despre cămașa musceleană
Aceasta este formată din partea superioară, numită trup și cea inferioară, poale. Pânza folosită poate fi din bumbac sau borangic în diverse combinații; deseori este folosită și pânza cu margini.
Cămașa musceleană a Principesei Ileana are mâneca de 1 lat și jumătate de pânză încheiată cu cheițe, cu manșeta generos brodată și ea.
Fota este brodată pe întreaga suprafață cu fir metalic, auriu și argintiu, cu motive geometrice. În mod obișnuit, unui costum de Muscel nu-i poate lipsi brâul. Eu am ales să-i asortez o pereche de paftale din sidef lucrate în tehnică camee, aplicate pe un suport din argint-aurit.
Simbolul crucii
Broderia este ca un fel de scriitură capabilă să vorbească, ca orice text arheologic aproape, despre ceea ce înseamnă universul de spiritualitate al celui ce a făurit piesa. Este ca limbajul nonverbal care reușește să transmită vizual, prin simpla percepție, tot ceea ce înseamnă creativitate, adică putere de a face din lucruri pe care toate lumea le știe – din ațe, din desene, din puncte de broderie – ceva nemaiîntâlnit, unic și extrem de original. Aici, România și ia românească au un cuvânt greu de spus pe mapamond. — Etnolog DOINA IȘFĂNONI
Când port ia românească, am un profund sentiment de siguranță. Te simți apărat, protejat, binecuvâtat. Cu siguranță aceasta se datorează faptului că atunci când coseau o ie, femeile spuneau rugăciuni și înălțau cântece de mulțumire către Dumnezeu. Cred că puneau într-un fel doar de ele știut lumina Creatorului.
Nu aș putea vorbi despre un costum de Muscel fără a menționa, chiar și doar în treacăt, minunatele și diversele motive ornamentale. Fiecare semn simbolizează ceva, transmite un mesaj. Așadar, mai întâi de toate am să mă opresc asupra simbolului crucii. Evlavia, smerenia, credința, iubirea față de aproapele și dragostea dumnezeiască, toate sunt reprezentate prin simbolul crucii. Aceasta reprezintă credința omului în Dumnezeu. Dar, cum nimic nu este lăsat la voia întâmplării, când această cruce este dispusă pe orizontală, vorbește despre conexiunea dintre oameni. Atunci când este cusută pe verticală, crucea simbolizează unirea Cerului cu Pământul.
Acul recreează istoria poporului român. Migala cu mâna este o formă de rugăciune nerostită, pentru că te obligă tot timpul să fii, prin crucea aceea, tot alături de Dumnezeu și de Iisus. În fiecare cruce pui gândul crucii. Ai o satisfacție nebună când pui pe tine un lucru făcut de mâna ta, care adună nu numai sudoarea ta, adună sudoarea zecilor, sutelor de generații care s-au îmbrăcat în ie. Noi, cei care coasem ie recreăm tradiția, ajungem înapoi de unde am plecat, căutăm originile, ne căutăm rădăcinile. — ANGELA BÂRSAN.
Într-un costum de Muscel, rombul, figură de geometrie sacră, înscrie în interiorul său diverse flori stilizate, cruci, stele, dar și alte motive geometrice. Etnologul Romulus Antonescu susține că:
Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că rombul simbolizează, în ornamentica populară, soarele, cu toate că există interpretări, (…) unde se argumentează că rombul nu este altceva decât desenarea, în oglindă, a triunghiului care reprezintă schematic bradul, aducând în sprijinul ideii şi faptul că basmele narează despre trecerea unor eroi de pe un tărâm pe celălalt, ajutaţi de o pasăre-ghid, de-a lungul unui arbore, care se prelungeşte, în cealaltă lume nu prin rădăcini, cum ar fi normal, ci printr-un alt arbore parcă crescut invers; oricare ar fi realitatea, rombul nu poate fi desprins, ca interpretare, de triunghi, rozetă, cerc, pătrat, formând, împreună cu ele, o adevărată „familie” ornamentală, în totalitate subordonată cultului solar. — ROMULUS ANTONESCU
Brodate cu multă migală, pe iile și fotele muscelene sunt deseori întâlnite: simboluri cosmice (soarele, focul, râul, steaua cu opt colțuri), motive ce fac trimitere la diverse îndeletniciri sau unelte de lucru (cârligul, zăliţa, grebla, scara, roata, suveicuța, potcovița), simboluri zoomorfe (rânduri de știuci, curcanul, șerpeasca, melcul, șerpi), dar și simboluri vegetale (mușcate pe rânduri, flori, frunze).
Îndemn și speranță pentru IA de poveste
Costum de Muscel – Bibliografie:
- Antonescu, Romulus – Dicţionar de Simboluri şi Credinţe Tradiţionale Româneşti, 2009
- Iordăchescu, George – Despre portul popular în Muscel, 2009
- Christu, Iris – Costumul popular din Muscel, Arta în România, 2017
- Florescu, Florea Bobu – Portul popular de Muscel, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1957
- Stănculescu, Cătălin – Ce semnificație au desenele de pe costumele populare românești? Mythologica, 2011
- Costumul național muscelean, Muscelpedia, 2011
- Ia românească – crucea și rugăciunea neamului românesc, Harghita News, 2017
